Fotografii gratuite pentru coperte: Fă singur

Îți trebuie, nu? 

Fotografii gratuite pentru coperte sau coperți, la asta mă refer. 

Ca autor independent sau autopublicat*, după ce am cheltuit bani frumușei pe copertele (sau coperțile) cărților mele, într-o zi (acum vreo 5 ani), exasperată de faptul că nu am reușit să ajung la o înțelegere cu designerii mei de încredere, am decis să creez eu coperțile.

Vreau să zic, frate, eu aveam ceva în minte, explicam, iar ei făceau altceva. 

De n ori m-am îngrozit de rezultate și multe dintre copertele făcute de profesioniști, sunt încă pe o cheiță USB, că n-am reușit să le folosesc. Mi-e rușine să mă uit la ele. 

Numai acum 3 (ori 4) ani, am realizat că nu era vina lor, ci a mea. Am afantazia și nu pot să văd ceva ce nu există. Cum ar fi o copertă care este doar în fază conceptuală.

Ce-i afantazia asta? 

Apasă aici dacă ești curios. Ai grijă că vei fi condus pe un alt blog d-ale mele. 

Să mă întorc la fotografii gratuite pentru coperte și coperți de cărți.

Am cumpărat Adobe Photoshop, m-am dus pe YouTube și-am vizionat nenumărate tutoriale relative la acest program de manipulat fotografii. Ador YouTube-ul. Internetul este o sursă infinită de resurse gratuite. Voință să ai să înveți. 

Mai multe și mărunte într-un alt material. 

După ce am învățat folosesc acest program (cât de cât), mi-am dat seama că nu știu de unde să iau fotografii comerciale fără drepturi de autor. 

Hmmm.

Tu ai zice că-i ușor, intri pe orice motor de căutare și scrii: „Fotografii fără copyright, poze pentru coperte de cărți, descarcă gratis fotografii etc. etc. etc.”

Nu te contrazic, este foarte ușor și găsești nenumărate, dar fratele meu... cum ai da-o cum n-ai da-o, descarci (fără să-ți dai seama) o fotografie care-i protejată de copyright pentru uz comercial. Și-o dai în bară dacă nu ești atent.

Tu poți folosi fotografia pentru scopurile tale personale (pe bloguri, rețelele de socializare ș.a.m.d.), dar nu o poți folosi ca copertă ca să vinzi... o carte (trebuie s-o manipulezi, să scrii pe ea etc. ca să nu poate fi comparată cu originalul).  

Asta în mod general și numai dacă au copyright. 

Să știi că nu mă pricep neapărat la drepturile astea comerciale, atribuiri sau creditare. 

Ce știu este că sunt o fricoasă de prima clasă și nu vreau să intru-n bucluc, așa că am pierdut o groază de timp căutând fotografii apropiate pentru cărțile mele.

Nu mi-a fost ușor, până când nu am dat peste Pixabay. 

Pe Pixabay găsești un număr impresionant de fotografii, videouri, vectori, etc... care nu sunt protejate de copyright. 

Da. 

„Pot folosi imaginile de aici pe coperta unui caiet sau a unei alte cărți? 

Da, în acest caz încorporezi mass-media într-o lucrare mai mare. Oamenii ar cumpăra cartea pentru cartea în sine (citind-o sau luând note) și nu pentru media pe care o utilizați.” – de pe Pixabay. 

Alte site-uri de unde poți descărca gratis fotografii fără copyright:

• https://www.pexels.com/license
• https://unsplash.com/license
• https://stocksnap.io/license/ (are și fotografii Premium, protejate de copyright pentru care-ți trebuie licență)
• https://gratisography.com/license/

Mai toate fotografiile de pe site-urile de mai sus, se pot descărca în mod complet gratuit, cel mai adesea după ce ți-ai făcut cont, și se pot folosi în felurite proiecte, fără să dai credit fotografilor. 

Nu-i fain pentru ei... bieții, dar e fain pentru noi, scriitorii ăștia care tragem de orice LEUț. Or RONuț***, mai nou.

Preferatul meu însă rămâne Pixabay. 

Are de toate pentru toți și-ncă și mai mult. Ilustrațiile, videourile etc. sunt de super calitate. Rămân cu gura căscată când văd unele și mă pierd printre paginile pline ochi de fotografii perfecte pentru orice fel de coperte de cărți.

Deoarece am folosit cu precădere acest site și-am descărcat un munte de poze, m-am gândit să încarc (upload?) și eu câteva fotografii. Din sensul de datorie.

Apasă aici, dacă vrei să le vezi. 

E poza mea. Manipulată, evident. Vezi originalul apăsând pe linkul de mai sus. E interesant, 

Hai, să nu mă mai dau eu mare, că nu sunt mare... fotografă. 

Vezi? 

Trebuie să zic fotograf, altfel sună cumplit. Din punctul meu de vedere. Mă zgârie pe urechi. Îmi zgârie timpanele, vreau să zic. 

Ia aminte că pentru a face o copertă de carte tipărită (paperback), ai nevoie de o imagine cu rezoluție foarte mare = calitate superioară. Peste sau egală cu DPI 300. 

Dacă nu respecți această cerință, platformele de publicare de carte gratuite (sau nu) îți vor solicita să produci o fotografie (copertă) cu DPI 300, altfel nu-ți vor publica cartea. 

Ce-i DPI? 
300 pixels (dots) per inch = 300 de pixeli (puncte) pe inch. Rezoluție înaltă, high-res(olution)

Fă atenție, pentru că pierzi timp prețios, pe care l-ai putea folosi să scrii. Nu mai spun de energia risipită aiurea, de stresul și frustrarea... . Nu merită, îți spun.

Am pățit-o cu multe coperte realizate de profesioniști. 

Pe Pixabay poți să alegi rezoluția și mărimea (greutatea) imaginilor și asta-mi place extraordinar. Nu mă mai chinui și nici nu mai pierd vremea să le redimensionez pentru bloguri. N-am nevoie de o poză de 7 MB! 

Nu știu câte site-uri de genul oferă opțiunea asta teribil de importantă pentru mine. 

În altă ordine de idei, bineînțeles că sunt si site-uri de fotografii protejate de copyright, pentru care îți trebuie o licență ca să le folosești, adică trebuie să plătești. Unele planuri au costuri piperate, altele nu așa de tare.

•  Shutterstock este unul dintre cele mai renumite site-uri cu fotografii (dar nu numai) de o calitate excepțională. Prețurile sunt pe măsură.

•  Flickr este altul... prețurile sunt mici, are și poze fără licență, dar nu-i pe gustul meu. N-am descărcat niciodată nimic de acolo.

•  iStock – am vizitat în trecut

•  AdobeStock – idem. M-am speriat de licențele lor. M-am și văzut în pușcărie.

Mai toți web-designerii te asigură că folosesc fotografii Premium (adică pentru care plătesc și au dreptul de a le folosi în scop comercial) și-ți promit că-ți trimit și licența, însă rareori se-ntâmplă asta. S-o ceri, dacă așa au scris în profilul lor profesional.

Eu, ca să-mi iau de-o grijă, mi-am cumpărat o licență pe viață pe site-ul PNGtree. 

Fata care doarme pe lună este de acolo (prima imagine din postarea asta). 

Nu știu dacă ai auzit vreodată de acest site, eu am dat peste el din greșeală, căutând bezmetică o idee de logo. 

Cred că am petrecut vreo 4 zile pe site... Ori de câte ori intru, mă pierd total. Uit de timp și de câtă treabă am... 

Ce au ei acolo lor diferă foarte mult de celelalte site-uri de fotografii pentru coperte. 

Coleg de suferință, unele (extrem de multe) sunt desenate sau pictate cu mâna (hand-drawn), altele sunt desenate cu programe, frumusețea lor este... remarcabilă, emoționantă, incontestabilă. 

Ilustrații unicat pentru care merită să plătești (ceva), dar despre asta într-un material viitor, că te-am plictisit prea mult.

Până atunci, îți spun că deși toate ilustrațiile lor au drepturi de autor, făcându-ți un cont, îți dau permisiunea să descarci în mod total gratuit 2 imagini (logo, eps, icons etc.) pe zi.

Și dacă nu ai intenția să achiziționezi un plan – păzea, că te vor bombarda cu cereri de a cumpăra una dintre licențele lor – vor încerca în orice mod să te țină pe site, oferindu-ți cu generozitate o perioadă de probă (Trial). Poți descărca... nelimitat cred, cu tot cu drepturile de autor.

Nu uita să descarci licențele odată cu pozele. Salvează-le, că nu știi că-ți vor trebui într-o zi. 

Te las cu urarea de a crea cât mai multe coperte evocative pentru poveștile sau poeziile tale.

******

Acum, că știi de unde să iei fotografii pentru coperte și cum să ți le faci singur/ă și până să fii publicat/ă de o casă de editură fizică, hai pe Draft2Digital – cea mai tare platformă virtuală care publică cărți, acum (din 2021 de fapt), în ambele formate: electronic și tipărit (paperback). Uitam, și AUDIO – dar nu știu dacă și-n română! 

Am să mă informez.

Glosar 

* 

Autopublicat se scrie legat sau nu?

Motoarele de căutare spun da, wordul îl subliniază în roșu, cum că-i greșit.

Mah.

**

Măi, omule, cum se traduce în română „copyright free for commercial use”, că nu m-am gândit niciodată? 

Nu-mi sună deloc corect cum am scris eu mai sus. Hmmm... Hmm. În fine. 

***

Leuț ori Ronuț? 

Leu și Ron (mici de tot).  

Sau se scriu așa: LEU, RON? 

Chiar nu știu. 

Parcă-mi amintesc, vag de tot, că Leu se scria leu și Ron se scrie RON. 

Păi, de ce discrepanța asta? 

Nu-i frumos. 

Probabil nici corect. 

Văleu. 

Disclaimer 

O parte dintre linkurile de pe blog sunt linkuri de afiliat.

Asta înseamnă că eu câștig un procentaj din (eventualele) vânzări generate de aceste linkuri și banere.

Pentru detaliile complete, apasă aici.