În ziua de azi se scrie mai mult ca oricând.
Nenumărați oameni își câștigă existența așa.
Oricine poate publica singur!!!
Nenumărați oameni își câștigă existența așa.
Oricine poate publica singur!!!
Vezi finalul și celelalte postări de pe blog.
Dar dacă așa de mulți scriu, cine îi publică pe toți?
Desigur nu casele de editură tradiționale.
Cine lucrează în acest domeniu știe că acum există extrem de multe case de editură care-ți publică cărțile în schimbul banilor.
Nu contează ce scrii și ce vrei să publici atâta timp cât ai bani.
Oricine poate să scrie și oricine poate să publice în aceste condiții.
De aceea și vezi cărți noi pe rafturile librăriilor care costă 10 bani.
Personal am rămas mută de uimire când, acum 3 ani, am văzut un raft plin de cărți super noi la acest preț.
Pe atunci nu publicam și nu știam ce și cum.
Cum nu auzisem de acei scriitori, am cumpărat câteva cărți pe care scria „Bestseller” sau ceva de genul.
Când am început să le citesc, m-am întrebat dacă era o glumă.
Nu reușeam să mă capacitez cum poate o casă de editură să publice asemenea... povești, dar mai ales cum naiba ajunseseră bestsellers?!
Absolut ridicole!
Circa 1 an după am aflat cum au ajuns acele cărți pe rafturile librăriilor.
Și-am plâns. Am plâns de mila scriitorilor, dar și de mila cititorilor.
Cum am scris mai înainte: oricine poate să publice, dacă are bani.
Înainte de a merge mai departe vreau să specific că acele cărți nu mi-au plăcut deoarece nu erau pe gustul meu. Fiecare dintre noi preferă un gen de povești, un stil, un subiect. Ce-am cumpărat eu nu erau cărți pentru mine.
Le-am luat din cauza prețului. Sincer.
Poate altora le-a plăcut. Nu știu și n-am niciun drept să critic acei scriitori.
Nu mă cred mai bună decât ei. Eu scriu un alt gen.
Dar acesta este un discurs diferit și-l voi dezvolta într-o altă postare.
Știi de ce am plâns de mila scriitorilor?
Pentru că am aflat cam câți bani costă să publici o carte (cel puțin aici Anglia). Minim 2000 de euro. Dar minim de minim.
Numai coperta te poate costa 300 de euro (lire sterline de fapt).
Editarea, formatarea, promovarea, etc., etc., etc.
Iar dacă o vinzi cu 10 bani, înseamnă că ai pierdut tot ce-ai investit.
Timpul pe care l-ai investit în scrierea cărții nu se pune.
Stresul, nervii, dezamăgirea, criticile... sunt o altă poveste complet diferită.
Și când am început să public singură m-am întrebat dacă acești scriitori auziseră de print-on-demand = imprimare la cerere.
Personal, îmi public cărțile în format tipărit/pe hârtie (sincer, habar nu am cum se spune în română - iertare) pe Amazon și CreateSpace, iar ei imprimă cărți numai la cerere. DOP = print on demand.
Desigur nu casele de editură tradiționale.
Cine lucrează în acest domeniu știe că acum există extrem de multe case de editură care-ți publică cărțile în schimbul banilor.
Nu contează ce scrii și ce vrei să publici atâta timp cât ai bani.
Oricine poate să scrie și oricine poate să publice în aceste condiții.
De aceea și vezi cărți noi pe rafturile librăriilor care costă 10 bani.
Personal am rămas mută de uimire când, acum 3 ani, am văzut un raft plin de cărți super noi la acest preț.
Pe atunci nu publicam și nu știam ce și cum.
Cum nu auzisem de acei scriitori, am cumpărat câteva cărți pe care scria „Bestseller” sau ceva de genul.
Când am început să le citesc, m-am întrebat dacă era o glumă.
Nu reușeam să mă capacitez cum poate o casă de editură să publice asemenea... povești, dar mai ales cum naiba ajunseseră bestsellers?!
Absolut ridicole!
Circa 1 an după am aflat cum au ajuns acele cărți pe rafturile librăriilor.
Și-am plâns. Am plâns de mila scriitorilor, dar și de mila cititorilor.
Cum am scris mai înainte: oricine poate să publice, dacă are bani.
Înainte de a merge mai departe vreau să specific că acele cărți nu mi-au plăcut deoarece nu erau pe gustul meu. Fiecare dintre noi preferă un gen de povești, un stil, un subiect. Ce-am cumpărat eu nu erau cărți pentru mine.
Le-am luat din cauza prețului. Sincer.
Poate altora le-a plăcut. Nu știu și n-am niciun drept să critic acei scriitori.
Nu mă cred mai bună decât ei. Eu scriu un alt gen.
Dar acesta este un discurs diferit și-l voi dezvolta într-o altă postare.
Știi de ce am plâns de mila scriitorilor?
Pentru că am aflat cam câți bani costă să publici o carte (cel puțin aici Anglia). Minim 2000 de euro. Dar minim de minim.
Numai coperta te poate costa 300 de euro (lire sterline de fapt).
Editarea, formatarea, promovarea, etc., etc., etc.
Iar dacă o vinzi cu 10 bani, înseamnă că ai pierdut tot ce-ai investit.
Timpul pe care l-ai investit în scrierea cărții nu se pune.
Stresul, nervii, dezamăgirea, criticile... sunt o altă poveste complet diferită.
Și când am început să public singură m-am întrebat dacă acești scriitori auziseră de print-on-demand = imprimare la cerere.
Personal, îmi public cărțile în format tipărit/pe hârtie (sincer, habar nu am cum se spune în română - iertare) pe Amazon și CreateSpace, iar ei imprimă cărți numai la cerere. DOP = print on demand.
Când un cititor cumpără o carte, ei o imprimă pe loc.
De aceea eu nu voi vinde niciodată o carte cu 10 bani.
Asta nu înseamnă totuși că câștig mai mult.
Voi scrie mai mult despre fiecare subiect menționat în această postare.
Acum vreau doar ca tu să știi că oricine poate să publice singur. Absolut oricine.
Că scrii bine sau rău, că ai o istorie importantă sau nu, că ai ceva interesant și frumos de arătat publicului sau nu.
Oricine.
Nu zic că este un bine. Ba chiar cred că-i foarte rău, dar dacă nu ar fi așa, nici eu nu aș putea publica.
În literatură, nivelul de snobism a ajuns la limite monstruoase.
În niciun alt domeniu snobismul nu-și pune amprenta atât de mult.
Criticii literari fac praf pe oricine nu scrie ca Cioran, Eliade, Nietzsche, Kant, Kundera, etc., etc., etc.
Personal nu sunt fana niciunuia dintre acești scriitori.
De exemplu, The Unbearable Lightness of Being - Insuportabila Ușurătate a Ființei de Milan Kundera mi s-a părut... dar mai bine mă abțin, că nu sunt critic literar.
Mulți oameni au iubit cartea menționată mai sus, că s-a făcut și un film după ea.
Alt exemplu: am văzut filme pe care toți le-au criticat și-am avut o părere complet diferită. Dar complet. Și invers: am vizionat filme cu 9 pe IMDB cărora le-aș fi dat 1.
Dar asta-i numai părerea mea.
Așa că tu, dacă scrii sau compui, gândește-te să publici.
Este dreptul tău, iar acum ai posibilitatea să o faci.
Există o piață pentru orice produs. Poate să fie o piață mică sau una mare, dar există 100%.
Publică pe gratis folosindu-te de print-on-demand. DOP.
Asta ca să evităm consumarea hârtiei în acest hal.
Am plâns de mila scriitorilor care au cheltuit banii ăia pentru a imprima cărți pe care nimeni nu le-a vrut, dar și mai mult am plâns pentru copaci și mama natură.
Ești nebun, iresponsabil sau nepăsător?
Dacă te gândești să publici, în special cu o casă de editură tradițională (norocul tău!), nu imprima 1000 de cărți din prima.
În plus, consideră să publici cărți electronice.
Mai mult în postările următoare.
De aceea eu nu voi vinde niciodată o carte cu 10 bani.
Asta nu înseamnă totuși că câștig mai mult.
Voi scrie mai mult despre fiecare subiect menționat în această postare.
Acum vreau doar ca tu să știi că oricine poate să publice singur. Absolut oricine.
Că scrii bine sau rău, că ai o istorie importantă sau nu, că ai ceva interesant și frumos de arătat publicului sau nu.
Oricine.
Nu zic că este un bine. Ba chiar cred că-i foarte rău, dar dacă nu ar fi așa, nici eu nu aș putea publica.
În literatură, nivelul de snobism a ajuns la limite monstruoase.
În niciun alt domeniu snobismul nu-și pune amprenta atât de mult.
Criticii literari fac praf pe oricine nu scrie ca Cioran, Eliade, Nietzsche, Kant, Kundera, etc., etc., etc.
Personal nu sunt fana niciunuia dintre acești scriitori.
De exemplu, The Unbearable Lightness of Being - Insuportabila Ușurătate a Ființei de Milan Kundera mi s-a părut... dar mai bine mă abțin, că nu sunt critic literar.
Gusturile sunt gusturi. Ce-mi place mie, tu poate detești și viceversa.Și asta-i valabil pentru orice.
Mulți oameni au iubit cartea menționată mai sus, că s-a făcut și un film după ea.
Alt exemplu: am văzut filme pe care toți le-au criticat și-am avut o părere complet diferită. Dar complet. Și invers: am vizionat filme cu 9 pe IMDB cărora le-aș fi dat 1.
Dar asta-i numai părerea mea.
Așa că tu, dacă scrii sau compui, gândește-te să publici.
Este dreptul tău, iar acum ai posibilitatea să o faci.
Există o piață pentru orice produs. Poate să fie o piață mică sau una mare, dar există 100%.
Publică pe gratis folosindu-te de print-on-demand. DOP.
Asta ca să evităm consumarea hârtiei în acest hal.
Am plâns de mila scriitorilor care au cheltuit banii ăia pentru a imprima cărți pe care nimeni nu le-a vrut, dar și mai mult am plâns pentru copaci și mama natură.
Ești nebun, iresponsabil sau nepăsător?
Dacă te gândești să publici, în special cu o casă de editură tradițională (norocul tău!), nu imprima 1000 de cărți din prima.
În plus, consideră să publici cărți electronice.
Mai mult în postările următoare.
Dacă vrei să (auto) publici (gratuit) în limba română, Draft2Digital este o platformă ușor de folosit.
Citește toate postările despre Draft2Digital, platforma mea preferată.
Actualizare – iulie 2025
Din 2023, m-am concentrat tot mai mult pe fundamentele nevăzute ale comportamentului uman, în special pe mecanismele neurodezvoltării, traumei și abuzului. Nu am părăsit zona de autoajutor – dimpotrivă, i-am adăugat o bază neuropsihologică solidă, coerentă, și ancorată în cercetare.Astăzi scriu și studiez în mod activ formele de suferință care nu au încă limbaj. Am propus spectrul aneurotimiei ca o umbrelă conceptuală pentru cinci forme de neurodivergență afectivă: asenzoria, afantazia, anauralia, anhedonia și asexualitatea – condiții greu de recunoscut, dar profund relevante pentru mulți dintre noi.
Dacă simți că ai trăit stări greu de explicat, dacă nu te-ai regăsit în explicațiile clasice, poate te vei regăsi în această perspectivă nouă asupra suferinței psihice și a dezvoltării.
Descoperă mai multe aici:
– De la scriitor de cărți de autoajutor la cercetător în neuropsihologie
– Spectrul aneurotimiei: neurodivergența arelațională și dezvoltarea psihică
⭐⭐⭐⭐⭐
Recunoștința mea este profundă.
Ia-ți destinul în mâini și publică-ți singur/ă munca chiar acum! GRATUIT!
Dacă nu ți-e frică de recenzorii nemiloși și până să fii publicat/ă de o casă de editură tradițională, publică singur/ă GRATUIT pe:- Google Partners – numai cărți electronice
- Draft2Digital – cărți electronice și cărți tipărite
- ori alte edituri virtuale. Sunt foarte multe.
⭐⭐⭐⭐⭐
Dacă nu ai cont bancar în care să primești banii din vânzarea cărților.
Cred că știi de PayPal, însă, nu toate platformele de publicare, acceptă un cont de PayPal.Eu folosesc WISE – o bancă online care-mi oferă un cont curent în toate valutele lumii (ori aproape, 40 la număr).
Adică, în acest cont pot primi orice valută și rămâne în forma originală (nu se schimbă automat în alte valute).
Are logică ce scriu?
Consider că-i un lucru foarte mare să ai un cont multi-currency.
Adică, în acest cont pot primi orice valută și rămâne în forma originală (nu se schimbă automat în alte valute).
Are logică ce scriu?
Consider că-i un lucru foarte mare să ai un cont multi-currency.
Ai linkul aici, dacă ești interesat: https://wise.com.
PayPal, dacă nu ai deja: https://py.pl/yl4LQ
.png "Dreams don't work unless you do")
Dacă te-am ajutat cu ceva sau te-am făcut să zâmbești, consideră să te înscrii la canalul meu pe YouTube, să apeși pe îmi place, să împarți cu prietenii și, în cazul în care ai timp, m-aș bucura nespus să-ți citesc părerile pozitive.
Mult succes!
Succesul tău să nu depindă niciodată de falimentul altora.
S-auzim numai de bine! 🙌
Postări
.jpg)
_J.jpg)
Se scrie mult și fără substanță în România. Editurile mari publică autori cam la nivelul Ligii a treia în fotbal. Limbajul e unul banal, fără cursivitate a frazei, fără eroi, fără caracterizări amănunțițe, fără acțiune captivantă. După Preda, România n-a mai dat un mare romancier. Sau poate o fi vreunul și se zbate în anonimat. Editurile nu mai sunt demult edituri. Doar tipăresc cărțile. Nimeni de-acolo nu se încumetă să promoveze un autor, cu excepția „piloșilor”, a oamenilor de casă. De aici vine si lipsa de interes a oamenilor. Câtă vreme România nu va avea „scouteri” precum la fotbal, și literatura va fi un imens zero! E foarte bine că autorii talentati pot sa-și publice singuri cartea. Iar Amazon reprezintă o imensă șansă. Sincer, mai bine dai 2000-3000 de euro pe o traducere a propriei tale cărți în engleză, decât să oferi acești bani unor edituri care doar ți-o tipăresc, apoi ți-o plasează in brațe și basta!
RăspundețiȘtergereUn exemplu de batjocură a fost Herta Muller. Înainte să ia Nobelul, a vrut să publice la Humanitas. A fost refuzată. După ce a luat Nobelul, însuși Liiceanu s-a ploconit în fața ei să-i publice cărțile. De aici ce-i de înțeles? Fiecare autor refuzat de o „mare” editură nu trebuie să fie dezamăgit, delăsător, ci să creadă în scris. Atâta vreme cât scrie din pasiune, nimic nu mai contează. Până la urmă, talentul său va ieși la suprafață.
Sunt de acord că se scrie mult, foarte mult, dar nu numai în România.
RăspundețiȘtergereCând am început eu să public și-am intrat în lumea „asta”, m-a cuprins o disperare infinită când am descoperit cât de mulți oameni scriu... de meserie. O autoare britanică, cu care am corespondat o vreme, mi-a zis că scrie și publică în jur de 65 de romane pe an!!! E un serviciu ca oricare altul pentru dumneaei. Că romanele sunt bune sau nu, banii pentru facturi se adună.
Câți pot concura cu o asemenea productivitate (cantitate versus calitate)?
Cred că în România, ca și-n restul țărilor, sunt destui romancieri foarte buni, doar că nimeni n-a auzit de ei. Nimeni nu le citește cărțile, căci nimeni nu le publică. Cazuri ca al stimatei autoare Herta Muller există cu duiumul.
Intrigi, jocuri de putere, influențe, interese etc. peste tot, în orice domeniu. Inclusiv acesta.
Sunt absolut de acord: Cine scrie din pasiune, să nu plece capul, să nu devină frustrat, să nu arunce stiloul – dar să publice singur, până la sfârșit, dacă trebuie. Cine nu se dă bătut, are mare șanse să reușească.
Bănuiesc că mulți scriitori români vor să publice pentru vorbitorii de limba română – ca mine.
Pentru asta există Draft2Digital (link în postare) și Lulu.
Poate Amazon va publica și-n limba română într-o zi. Că nimeni nu poate concura cu Amazon. Este, fără umbră de dubiu, cea mai mare platformă de cărți din lume. Expunerea este imensă.
Mulțumesc pentru comentariu și mult succes în toate!